| Barajul Paltinu si CHE Paltinu | Inapoi la proiecte |
|
|
||||
| » [imaginea urmatoare] | |||||
|
Pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială a zonei Ploieşti s-a realizat o amenajare complexă a rîului Doftana, compusă din:
-barajul arcuit din beton, Paltinu, amplasat la cca 17 km în amonte de oraşul Cîmpina; -centrala hidroelectrică Paltinu, la piciorul barajului; -barajul compensator Voila, amplasat la 8 km aval de barajul principal, pentru regularizarea zilnică a debitelor turbinate; -staţia de tratare a apei Voila, pentru un debit de 1,2 m³/s; -conducta de alimentare cu apă Voila – Ploieşti – Brazi, de 42 km lungime, cu Ø= 800 mm din tuburi de beton cu armătură fretată, tip Premo. Morfologia şi geologia: Profilul transversal al amplasamen-tului se caracterizează printr-o asimetrie pronunţată, datorită prezenţei pe malul sting a unei terase, cu o lăţime de cca 100 m, în lungul văii. Roca de bază este o gresie cu intercalaţii de şisturi marnoase şi argiloase, traversate de mai multe falii şi un sistem complex de fisuri. Barajul: În condiţiile geomorfologice dificile ale amplasamentului s-a adoptat soluţia unui baraj în arc cu dublă cultură, continuat pe versantul sting cu o aripă parabolică. Segmentul simetric reazemă pe teren prin intermediul unui soclu lărgit de care este separate printr-un rost perimetral care asigură: -simetrizarea geometrică a barajului central ceea ce îi asigură o comportare mai bună; -preluarea mai bună a diferenţei modulelor de elasticitate de pe cei doi versanţi; -reducerea eforturilor de tensiune şi fisurare de pe conturul barajului; -posibilităţi mai bune de realizare a soclului funcţie de condiţiile microlocale (adîncimi şi lărgimi diferite, plombarea zonelor neco-respunzătoare, excavaţii cu exploziv redus sau normal, ancoraje în rocă). Între versantul sting şi barajul parabolic s-a prevăzut o culee în formă de furculiţă care contribuie la o mai bună conlucrare a barajului cu versantul. În aval de barajul principal s-a amenajat acumularea de compensare Voila care este conturată de un stăvilar cu patru cîmpuri deversante şi un dig de închidere în versantul stîng. Volumul acumulării de 100 mii m³ are rolul de a furniza apa necesară staţiei de tratare şi consumatorilor din arealul Ploieşti, dar şi a regularizării debitelor ce se scurg spre aval. Alimentarea cu apă este cea care are prioritate în exploatarea sistemului. O problemă deosebită a constituit-o protecţia versanţilor prin terasare în amplasament şi spre aval, plase din sîrmă şi ancore torcretate. După prima umplere parţială a lacului, producîndu-se deformaţii deosebite, lacul a fost golit şi s-au efectuat importante lucrări de injecţii, consolidare şi pretensionare cu cabluri în aval de baraj, pentru ambii versanţi. După o nouă umplere a lacului la peste 90%, s-au constatat infiltraţii mari pe sub soclu (150 l/s) şi deplasări ale structurii la contactul dintre structura centrală şi cea parabolică. Ca urmare s-au luat următoarele măsuri: -refacerea şi suplimentarea voalului de etanşare; -suplimentarea sistemului de drenaj; -acoperirea versantului stîng în aval cu beton în trepte de 5 – 8 m ancorate în adîncime cu cabluri de pretensionare; -injectarea cu ciment sub fundaţia barajului şi sub treptele de beton din aval -realizarea unei goliri de fund suplimentare de 50 m³/s pe traseul galeriei de deviere; -realizarea unei goliri de semiadîncime suplimentare de 120 m³/s prin pîlnia deversoare existentă. Cu aceste măsuri luate s-a permis ridicarea treptată a apei în lac. Infiltraţiile au încetat, iar comportarea barajului şi a versanţilor sunt în limite admisibile. Principalele cantităţi de lucrări: -excavaţii în aluviuni – 117.000 m³; -excavaţii în rocă – 220.000 m³; -beton – 296.000 m³; -injecţii – 37.400 m. Lucrările s-au realizat între anii 1966 şi 1970. Etapa a II-a de consolidări s-a efectuat între anii 1976 şi 1982. |
