| Barajul Vidraru si CHE Corbeni | Inapoi la proiecte |
|
|
||||
| » [imaginea urmatoare] | |||||
|
Barajul Vidraru
Amplasat în cheile Argeşului, este realizat din beton şi beton armat, de tip arcuit cu dublă curbură, a cărui principale caracteristici geometrice sunt: - înălţimea construită – 166,60 m; - raza medie la coronament – 145,80 m; - deschiderea unghiulară la coronament – 116º50’; - lungimea la coronament – 305,00 m; - grosimea la bază – 25,00 m; - grosimea la coronament – 6,00 m; - raport coardă-înălţime – 1,48; Barajul este dotat cu deversori de suprafaţă (3 cîmpuri a 9,00 m) şi 2 goliri de fund cu Ø=4,20 (lungimea 218 m, echipată cu 2 vane plane) şi Ø=5,20 m, (lungimea 244 m, echipată cu o vană plană la capătul amonte, o vană de tip Johnson şi o conductă by-pass cu vană de golire a galeriei la capătul aval). În fundaţia barajului a fost executat un voal de etanşare prin injecţii pe 2 rînduri, cu adîncimea de forare de 10,00 m şi drenaje forate din galerii. La data realizării acestei amenajări, din punct de vedere al caracteristicilor, barajul Vidraru se afla pe locul 5 pe plan european şi 9 pe plan mondial. Astăzi, ierarhia s-a modificat doar pe plan mondial, locul 27. În intervalul de timp 24 iunie – 6 iulie 1974 a fost prevăzută şi executată o revizie tehnică la vana plană a golirii nr. 2. În această perioadă vana plană a fost blocată în poziţia deschis, galeria fiind sub presiune şi închisă cu vana Johnson şi cu vana de golire prin by-pass. În ziua de 6 iulie 1974, în jurul orei 12,50 – 13,00 s-au observat scurgeri şi jeturi de apă şi căderi de pietriş pe versant în amonte de vana Johnson, deasupra albiei rîului. În cca 15 minute au început să cadă blocuri de stîncă dizlocate din versant. S-a produs ruperea galeriei în amonte de vana Johnson, forfecarea galeriei, expulzarea unei porţiuni din masivul stîncos de cca 10.000 m³, expulzarea blindajului metalic din zona de ruptură, ruperea blocului de beton al vanei Johnson, producerea unei viituri artificiale de cca 600 m³/s, distrugerea liniilor de alimentare cu energie electrică a echipamentului de manevră a vanelor, distrugerea viaductului de trecere de la piciorul barajului, distrugerea în mai multe puncte, în aval, a şoselei, a podurilor, a unor locuinţe. Două persoane şi-au pierdut viaţa. În jurul orei 19,30 vana plană a fost deblocată şi închisă prin cădere liberă. Amploarea efectelor accidentului s-a datorat imposibilităţii închiderii imediate a vanei plane, ca urmare a întreruperii alimentării cu energie electrică. Lacul a fost golit şi ulterior s-au mai constatat eroziuni ale cămăşuielii galeriei, deteriorări la contactul blindaj – beton, eroziuni la priză ca urmare a vacuumului produs de admisia apei, existenţa unui plan de fisurare sub masivul vanei Johnson, defavorabil pentru stabilitate. Au fost stabilite şi s-au executat toate remedierile, iar după reumplerea lacului nu a fost pusă în evidenţă o reactivare a fisurilor din versant Aducţiunea principală Amplasată pe malul drept al defileului, are o lungime de 2.130 m şi o secţiune finită cu Ø=5,15 m. În exploatare este supusă la o presiune de 12 – 14 atm. Pe 20% din lungimea sa, galeria este blindată şi betonată, iar pe 80% galeria este protejată de o cămaşă din beton armat de 25 cm grosime. Toată lungimea este postcom-primată prin injecţii perimetrale sub presiune. Capătul aval al galeriei este racordat la un puţ vertical blindat cu Ø=4,10 m şi 185 m înălţime şi a unui castel de echilibru cu Ø=7,20 m (121,5 m) şi Ø=11,00 (camera superioară – 26 m). Pe traseul aducţiunii, la 289 m de la priză se găseşte casa vanelor, iar la 1.135 m aducţiunea traversează Valea lui Stan printr-o conductă metalică de 105 m, blindată. Centrala hidroelectrică subterană. Amplasată sub Cetăţuia, la 104 m adîncime faţă de talvegul Argeşului, centrala hidroelectrică Corbeni este constituită dintr-o cavernă a sălii maşinilor de 67,80 m lungime, 16,70 lăţime şi 31,70 m înălţime, continuată de caverna transformatorilor de înaltă tensiune. Echipată cu patru grupuri de turbine Francis (56,5 MW putere unitară) şi şapte transformatoare monofazice de 40 MVA, centrala are o putere instalată de 220 MW. Accesul principal, destinat personalului şi introducerii echipamentelor se realizează printr-un puţ cu Ø=7,20 m şi 104 m adîncime, continuat cu o galerie orizontală de 132 m lungime. Galeria de fugă. Lungă de 11.162 m, cu Ø=5,15 m şi o pantă de 2,2%, dirijează debitele turbinate în regim hidraulic de curgere liberă. Galeria este cămăşuită cu beton simplu sau armat, în grosime de 0,50 – 1,00 m funcţie de natura rocilor traversate. Din cauza presiunilor importante produse de rocile sedimentare şi de infiltraţiile de ape sau gaze s-a adoptat, pentru prima dată în ţară, metoda de excavare la secţiune plină cu ancore betonate, cintre metalice de susţinere şi torcret, renunţîndu-se la metoda austriacă, practicată pînă atunci. Aducţiuni secundare. În afara captării principale a rîului Argeş, în lac se adună debitele aduse de patru galerii care colectează apele celor unsprezece captări secundare (trei baraje şi opt capatări la firul apei). În afara celor două aducţiuni secundare est şi vest care vor fi prezentate ulterior, în lac se mai adună apele pîraielor Stan şi Limpedea prin două galerii de 913 şi 270 m. Secţiunile acestor aducţiuni sunt de 6 sau 8 m², funcţie de tehnologia folosită la excavarea lor. Lungimea totală a aducţiunilor secundare este de 29.552 m. Lungimea totală a galeriilor săpate în cadrul acestei amenajări depăşeşte 43 km. |
