Barajul Vidra si CHE Ciunget Inapoi la proiecte
» [imaginea urmatoare]
TIP CONSTRUCTIE:
Lucrari Hidroenergetice
BENEFICIAR:
HIDROELECTRICA
EXECUTANT:
Hidroconstructia S.A., sucursala UCM Valcea
PERIOADA LUCRARILOR:
Anul PIF / Year of commissioning 1972
DATE TEHNICE:
Barajul VIDRA
Proiectant ISPH
Raul Lotru
Tipul barajului ER
Tipul etansarii ie
Cota la coronament m 1,293.00
Inaltimea barajului m 121.50
Lungimea barajului m 350.00
Volumul barajului th.mc 3,550.00
Volumul acumularii mil.mc 340.00
Scopul acumularii HC
Anul PIF 1972

CHE CIUNGET
Tipul centralei DS
Cota amonte m 1,289.00
Cota aval m 480.00
Caderea m 809.00
Nr.si tip agregat 3 P
Debit instalat mc/s 80.00
Puterea instalată MW 510.00
Energia medie GWh/an 1,100.00

Finalizat Finalizat   In tara In tara
Barajul Vidra

Amplasat pe cursul superior al rîului Lotru, în cheile Vidra de la ieşirea din depresiunea Loviştei, la cca 30 km amonte de localitatea Voineasa, barajul Vidra este un baraj de anrocamente de 121,50 m înălţime, cu nucleu central din argilă, protejat cu filtre şi zone de tranziţie din material aluvial. Etanşarea este continuată în roca de bază printr-un voal de etanşare de 57 m adîncime. Roca de fundare este constituită din gneise oculare tip „Vidra” şi paragneise pe versantul stîng şi în albie, alterate pînă la adîncimi de 40 – 50 m pe versantul drept.
Cota coronamentului este la 1.293 mdM, ceea ce îl situează pe locul 3 în ţară, după Bolboci şi Galbenu.

Centrala Ciunget

Priza de apă amplasată în versantul drept, în imediata apropiere a barajului Vidra, este constituită dintr-un ansamblu de beton armat, tip trompă, cu 4 deschideri de acces a apei, prevăzute cu grătare mobile tip sertar.
Casa vanelor priză – cu puţ umed – este echipată cu o vană plană de 5,50 x 6,00 m acţionată hidraulic şi un batardou de intervenţie acţionat mecanic. De aici, pe un plan înclinat de 110 m, se manevrează şi grătarele din trompa prizei.
Debitele acumulate în lacul Vidra sunt dirijate la centrala Ciunget printr-o galerie de aducţiune de 13.719 m, de tipul sub presiune, care este continuată pînă la hidroagregate, cu o galerie forţată de 1.350 m, dimensionate pentru un debit de 80 m³/s. Pe traseul aducţiunii principale sunt captate apele pîraielor Mănăileasa, Nopteasa, Rudăreasa I şi II.
Castelul de echilibru, amplasat între aducţiune şi forţată, de tip diferenţial cu diafragmă este format din două camere subterane, puţ vertical deversant şi o cameră superioară aeriană. La cca 50 m aval de castelul de echilibru se găseşte caverna (12,10 x 17,95 x 21,00 m) casei vanelor fluture cu Ø=4,00 m. Sunt 2 vane cu timp de închidere de 2 minute.
Vanele sferice sunt amplasate într-o caverna de 4,50 x 9,50 x 50,00 dispusă paralel cu sala turbinelor, deasupra galeriei de fugă şi sunt montate pe ramificaţiile care fac legătura între galeria forţată şi turbine, cîte două pe fiecare tubină. Timpul de închidere este de 2 minute.
Centrala hidroelectrică Ciunget este situată pe rîul Latoriţa, în perimetrul localităţii Ciunget. Amplasată subteran, la 140 m adîncime sub talvegul rîului, în gneise cu intercalaţii de amfibolite, caverna sălii maşinlor măsoară 130 m lungime, 18 m lăţime şi 35 m înălţime. Un tunel lung de 1.140 m (secţiunea de 32 m²) şi panta de 10% serveşte pentru accesul principal. Accesul secundar se practică printr-un tunel orizontal de 320 m lungime (secţiunea de 10 m²) şi un puţ de 145 m (secţiunea de 12 m²). Centrala este echipată cu 3 agregate Pelton cu ax vertical de 170 MW fiecare.
Parametrii tehnici ai centralei Ciunget îi conferă următoarele funcţiuni caracteristice:
-centrală de vîrf pentru acoperirea zonelor variabile ale curbei de sarcină,
-participarea la reglajul puterii şi a frecvenţei în Sistemul Energetic Naţional, putînd funcţiona atît în regim de generator cît şi în regim compensator sincron,
-centrală de intervenţie putînd intra în funcţiune în 4 – 5 minute,
-atenuarea undelor de viitură în perioadele de ape mari.
Debitele turbinate sunt dirijate şi restituite în albia Lotrului printr-o galerie de fugă cu nivel liber, lungă de 6.500 m, continuată cu un canal trapezoidal. Pe ultimii 1.000 m galeria este supraînălţată cu un metru pentru a se evita punerea sub presiune la niveluri mari ale lacului compensator din aval. Galeria străbate un complex cristalin constituit din gneise cuarţitice, amfibolite şi gneise mixte.
Lucrările au început în anul 1966 prin atacarea organizării de şantier, în anul 1972 a fost pus în funcţiune primul hidroagregat, iar în 1975 cel de al treilea.