| Barajul si CHE Tarnita | Inapoi la proiecte |
|
|
||||
| » [imaginea urmatoare] | |||||
|
Barajul şi CHE Tarniţa
Barajul şi centrala Tarniţa constituie treapta a II-a de amenajare din cadrul întregului sistem Someşul Mic. Amplasat într-o zonă cu aspect de chei, amonte de com. Tarniţa, cu rocă în general faliată şi fisurată, reprezentată de amfibolite masive în bancuri groase, reinjectate cu soluţii carbonitice care au consolidat roca. Condiţiile geomorfologice favorabile au permis proiectarea şi execuţia unui baraj în arc foarte zvelt, cel mai zvelt din ţară, cu grosimea la bază de 11 m şi de 4 m la coronament. La baza barajului, imediat în aval, se află centrala hidroelectrică, a cărei structură este despărţită de corpul barajului printr-un rost permanent. Prizele şi conductele forţate ale celor 2 grupuri ale centralei sunt amplasate în 2 ploturi centrale, simetrice faţă de axa barajului. Barajul este fragmentat în 20 de ploturi, separate între ele cu rosturi permanente de contracţie de formă elicoidală. Pentru evacuarea apelor barajul este dotat cu 2 prize pe paramentul amonte cu conducte forţate Ø=3,60 m care alimentează turbinele, un descărcător de suprafaţă la malul drept, cu 2 deschideri deversante echipate cu stavile de 3 x 8 m peste creasta deversorului avînd o capacitate de evacuare de 540 m³/s, 2 prize cu conducte descărcătoare de smifund cu Ø=1,70 m cu jilip peste clădirea centralei şi o conductă de golire de fund. Centrala este construită în zona ploturilor 9 – 13 şi este echipată cu 2 turbine tip Francis cu o putere unitară de 22,5 MW. Bazinul de liniştire este continuat cu un canal, parţial betonat, care străbate ultima zonă a cheilor Someşului Cald. Prezenţa centralei la piciorul aval a impus din proiectare o serie de adaptări în alcătuirea structurală a barajului. Secţiunea teoretică a barajului se evazează cu 11 m deasupra cotei de fundare, sub forma unui soclu cu extindere spre aval, pe care s-a amplasat o parte din suprastructura centralei. Limita aval a soclului este despărţită de infrastructura centralei printr-un rost permanent. Sub încărcarea apei din lac, paramentul aval al barajului exercită presiuni asupra copertinei (suprastructurii) centralei, deşi este prevăzut un rost. Între baraj şi centrală există şi alte legături structurale, jgheaburile descărcătorilor de semiadîncime sunt parţial conectate cu acoperişul centralei, prin dispunerea lor convergentă către aval, antrenînd în cazul deplasărilor către aval şi elemente de suprastructură. O altă problemă este izolarea termică de variaţiile de temperatură din atmosferă, pe care centrala o realizează în zona de contact cu paramentul aval al barajului. Ca urmare regimul termic din baraj este cvasiconstant, cu o temperatură de cca 10° în fibra mediană din dreptul centralei. Această particularitate a cîmpului termic modifică deplasările şi eforturile termoelastice în zona centrală a barajului, în raport cu barajul teoretic. Situaţia reală a fost urmărită în timp, studiată şi teoretizată. Efectele centralei asupra comportării statice a barajului au fost semnalate de urmărirea în exploatare a ansamblului baraj-centrală şi au fost evaluate cantitativ pe baza modelului teoretic, de elemente finite, fapt confirmat de concordanţa dintre deplasările şi eforturile calculate cu cele măsurate de sistemul AMC. Concluzia finală a fost că în domeniul încărcărilor statice, prezenţa centralei nu afectează siguranţa barajului. |
