| Barajul si MHC Surduc | Inapoi la proiecte |
|
|
||||
| » [imaginea urmatoare] | |||||
|
Barajul şi CHEMP Surduc
Barajul Surduc Amplasată pe rîul Gladna, afluent al rîului Bega acumularea Surduc a fost realizată de către AN „Apele Române” pentru acoperirea consumului de apă potabilă şi industrială a municipiului Timişoara şi a localităţilor de pe traseu şi irigarea unor terenuri agricole din judeţul Timiş. Proiectarea barajului a avut la bază numeroase studii de teren de specialitate, soluţia aleasă de baraj din anrocamente cu mască de beton, impunîndu-se faţă de alte soluţii tehnice bazate pe realizarea unui tip de baraj din beton. Morfologic, amplasamentul se poate considera foarte favorabil. În zona barajului, relieful are un pronunţat caracter montan, cu versanţi abrupţi, albia avînd lăţimi de pînă în 200 m. Imediat în amonte, valea se deschide brusc, ajungînd la lăţimi de 1500 – 2000 m, iar versanţii au un caracter colinar cu pante line închizînd o depresiune de cca 600 ha. Acest lucru a permis realizarea unei acumulări cu volum util mare în comparaţie cu volumul de umplutură din baraj, respectiv 417 m³ apă/ m³ anrocamente, faţă de 85 la Lotru, 65 la Fîntînele, 52 la Gura Apelor, 40 la Valea lui Iovan sau 13 la Siriu. Geologic, amplasamentul acumulării se înscrie în aria de răspîndire a şisturilor cristaline clorito-sericitoase, puternic fisurate la suprafaţă şi degradabile la contactul cu apa, acoperite cu un strat panonian de pietrişuri, argile şi nisipuri. Acumularea Surduc are un volum de 51 mil m³, care se realizează prin captarea rîului Gladna şi aducerea printr-o aducţiune secundară de 4.032 m a apelor din cursul superior al rîului Bega. Rolul acumulării este de a regulariza debitele pe care le descarcă din nou în rîul Bega, asigurînd astfel un debit constant la Timişoara unde este captat pentru necesităţile oraşului. Pentru realizarea umpluturilor în timpul execuţiei barajului, galeria de deviere s-a amplasat la suprafaţă în albia majoră, paralelă cu rîul, în final în interiorul ei, amplasîndu-se cele două goliri de fund. Depunerile în baraj s-au realizat în straturi de 80 cm, compactate prin 8 treceri ale compactorului lis. Pentru evitarea degradării anrocamentelor în contact cu apa, corpul barajului a fost protejat cu un sistem general de drenaj care să conducă apa în avalul barajului. Pentru aceasta, pe toată suprafaţa de fundaţie s-a depus un strat, de 1,10 m grosime, de anrocamente sortate îndeplinind funcţia de dren. Aceiaşi soluţie s-a aplicat şi sub masca de beton de la paramentul amonte, iar paramentul aval a fost acoperit cu un strat vegetal. Depunerile în corpul barajului au fost zonate, pentru fiecare zonă din baraj determinîndu-se în carieră locul de exploatare. Etanşarea frontului de retenţie s-a realizat cu o mască de beton armat din dale de 60 cm grosime la bază şi 30 cm la coronament. Etanşarea rosturilor dintre dale s-a realizat cu bandă PVC tip O 35. Etanşarea în profunzime s-a realizat printr-un şir principal de foraje de 15 – 25 m adîncime (102 foraje cu L=1760 m). Pentru acoperirea zonelor cu fisuraţie puternică, s-au mai prevăzut două şiruri amonte şi aval (48 foraje cu L=700 m), acolo unde forajele principale au prezentat pierderi mai importante Şirul de drenaje realizat în paralel a confirmat funcţionalitatea injecţiilor. Golirile de fund amplasate în galeriile de deviere sunt formate din două conducte metalice cu Ø=1400 mm, echipate cu grătar conic peste care se poate monta un batardou clopot pentru intervenţie, vană fluture de revizie şi vană conică de serviciu pentru reglarea debitului. Debitul instalat al fiecărui fir este de 17 m³/s. Pentru asigurarea debitelor necesare la consumatori s-a adoptat soluţia de compensare a debirelor minime a rîului Bega, în loc de alimentare directă cu o priză specială din baraj, debitul furnizîndu-se prin golirile de fund. Pentru descărcarea debitelor de ape mari s-a adoptat o soluţie mixtă; pînă la asigurarea de 1%, atenuarea se realizează prin goliri de fund, iar peste, prin deversorul lateral de surafaţă. Acesta amplasat la malul drept, are un front de deversare de 6 m, prag lat, care se continuă cu un canal rapid cu panta de 26º, disipator de energie şi debuşarea în albia naturală. Principalele dimensiuni ale barajului sunt: înălţimea maximă – 35,00 m; lungimea la coronament – 130 m; panta parament amonte – 1 : 1,5; parament aval – 1 : 1,4; volumul barajului – 125000 m³. Lucrările de execuţie a barajului s-au desfăşurat între anii 1975 – 1978. Galeria de aducţiune secundară Bega – Gladna este în curs de execuţie. CHEMP Surduc În anul 1984 s-a decis ca volumul regularizat de apă pe care acumularea Surduc îl asigură pe rîul Bega, să fie valorificat energetic într-o CHEMP, amplasată în aval, lîngă localitatea Surduc. Pentru aceasta, una dintre golirile de fund s-a prelungit cu o conductă din tuburi prefabricate de beton armat precomprimat (tip Sentab), cu Ø=2 m şi Lt=1990 m pînă în amplasamentul CHEMP. Centrala este echipată cu cu 2 hidroagregate Francis cu ax orizontal de 0,85 MW fiecare, la un debit instalat de 3 m³ şi cădere de 39 m. Centrala a fost pusă în funcţiune în anul 1986. |
