| Barajul Secu | Inapoi la proiecte |
|
|
||||
| » [imaginea urmatoare] | |||||
|
Pentru satisfacerea nevoilor de energie electrică şi de apă industrială a Uzinelor Reşiţa, în anii 1901 – 1909 s-au construit pe Bîrzava superioară cîteva amenajări hidroelectrice, CHE Grebla, CHE Brazova, acumularea Văliug şi 75 km de canale. În anii 1947 – 1952 s-au mai construit CHE Crăinicel, acumularea Gozna şi o derivaţie subterană de 7 km.
Dezvoltarea continuă a Uzinelor Reşiţa a condus la o creştere a consumului de apă industrială şi implicit la necesitatea de a mări stocul de apă din bazinul Bîrzavei, prin derivarea, prin pompare, a unui debit suplimentar din apa Timişului şi a unui baraj în amonte de Reşiţa care să aibă drept scop: - livrarea unui debit de 0,43 m³/s, - limitarea debitelor defluente în secţiunea Reşiţa la 172 m³/s, respectiv pentru o asigurare de 0,01%, - degrevarea CHE Grebla de servitutea apei industriale, exploatarea ei devenind mai raţională. Astfel s-a născut barajul Secul pe rîul Barzava, primul baraj din beton cu contraforti ciuperca din RO, proiectat de prof. Radu Priscu şi realizat de HIDROCONSTRUCŢIA S.A. Formaţiunea geologică ce alcătuieşte cuveta lacului şi fundaţia barajului este cristalinul getic, constituit din gneisuri şistuase, gneisuri cuarţitice, cuarţite şi micaşisturi. Etanşeitatea lacului este asigurată prin natura rocilor, iar stabilitatea versanţilor se datoreşte atît alcătuirii geologice cît şi gradului mare de împădurire. Constructiv barajul Secul este constituit din 14 ploturi independente în formă de contraforţi triunghiulari, evazaţi în amonte sub forma unor ciuperci, separaţi prin rosturi permanente de dilataţie. Ploturile 6 şi 7 sunt deversoare, iar 10 de trecere. Lăţimea frontală a ciupercilor este de 10 m, iar a contraforţilor de 3,50 m, rezultînd un ystem ient de evidare de 0,65. Prinderea în rocă a ciupercii s-a făcut prin intermediul unui bloc de beton de 2,00 – 4,00 m adîncime, iar contraforţii sunt încastraţi 1,50 – 2,00 m. Rosturile de dilataţie sunt etanşate cu rînduri de tolă din tablă de cupru de 2 mm, iar în spatele lor un dren alcătuit din tuburi de beton poros de 30 cm diametru. Ploturile deversante sunt prevăzute cu yst o deschidere de evacuare, acoperită la partea superioră cu o placă curbată de beton armat. În dreptul golurilor dintre contraforţi, conturul deversant s-a realizat prin intermediul unei plăci de beton armat, continuată cu o placă trambulină de 11,00 m care aruncă apele deversate. Sub placa deversantă este casa vanelor golirii de fund, două conducte cu Ø=1,00 m. În plotul 10 se află conducta de alimentare (Ø=800 mm) echipată cu două vane, care trimite apa la camera de joncţiune a vechiului ystem de amenajare a rîului Bîrzava, de unde este dirijată către rezervoarele de 5.000 m³, sau CHE Grebla Deşi roca era etanşă în adîncime, totuşi s-a executat un voal de etanşare constituit din două rînduri de foraje de 25 m. Pentru asigurarea legăturii intime între beton şi rocă s-au executat şi injecţii de legătură. Forajele au pătruns în rocă pe 5 – 6 m, iar injecţiile s-au făcut la contactul beton – rocă. Lungimea totală a forajelor injectate a fost de 3.754 m, iar absorbţia medie a fost de 17 kg ciment/m De notat că soluţia adoptată pentru devierea apelor, jgheab de lemn care trecea printr-un gol special amenajat în corpul barajului (4,40 x 2,20 m), a permis realizarea într-o singură fază de execuţie na devierii apelor. Debitul maxim trecut prin jgheab a fost de 80 m³/s, corespunzător unei frecvenţe de 10%. Golul a fost desfiinţat după intrarea în funcţiune a golirilor de fund Barajul a fost realizat în perioada anilor 1961 – 1963, din care betonarea efectivă a durat 11 luni. Principalele cantităţi de lucrări au fost: excavaţii în aluviuni – 5.000 m³, excavaţii în stîncă – 9.000 m³, umpluturi – 3.000 m³, betoane – 31.000 m³, cofraje – 16.000 m², echipament mechanic – 62 t. |
